Sicilianu | →← | Talianu |
---|
Di Duceziu, lu mìticu cundutteru sìculu ca campàu ntô V° sèculu a.c. e ca pi primu parrau di “Nazioni Siciliana”, picca tempu fa nni parrau unu di li cchiù ‘mpurtanti storici taliani ca lu metti nti un cuntestu puliticu-storicu, signaliànnulu comu esèmpiu di unu di li primi pirsunaggi a capu di nu granni muvimentu “nazziunali” e rapprisintànnuni macari la fijura nnipinnintista. E pi la virità Duceziu, ca si dici ca nascìu a Neas (‘nzidiamentu sìculu), fu lu primu sustinituri di na Sicilia nnipinnenti, sintuta pirò comu cullabburazioni ntra Sìculi e Sicilioti (grechi di Sicilia).
Quannu iddu s’addunàu, mmeci, ca la sò pulìtica non agghicava a aviri li risultati disiati e sparti li Sicilioti circàvanu, ariniscènnuci, a duminari la tradizzioni e la cultura di li Sìculi, s’aribbiddò a lu puteri grecu di Sarausa (la cità guida di la Sicilia greca) e sutta a lu sò cumannu furmò na lega Sicula, ammeri a lu tempiu sacru di li frati Palici,(divinitati prutittrici siculi). Stu tempiu ca s’attruvava ntra Mìniu e Palagunìa e ca avìa sculpita nta lu fruntuni cintrali na scritta ‘n caràttiri sìculi ca dicìa “La Sicilia a li Siciliani”, si puteva ancora vidiri ‘nzinu a lu XVI.° sec. e hà statu sempri cunzidirata la lucalità sacra di lu naziunalìsimu Sicilianu.
La cuntìnua firmizza dû naziunalisìmu Sìculu fa’ addivintari stu locu lu centru di lu ribillamentu nti l’annu 214 a.c. e di la guerra sirvili nti l’annu 104 a.c. Lu prìncipi di Neas, Duceziu, ca la liggenna rapprisenta superbu e forti supra a nu cavaddu jancu, nti l’annu 459 a.c., a lu cumannu di l’esèrcitu sìculu, accuminciò lu so’ muvimentu di ribbillamentu contr’a l’esèrcitu sarausanu di Dinomede figghiu di Ierone, a cui cci livò la cita’ di Inessa-Etna (ammeri Paternò), distruggènnula, e li cita’ di Morgantina , Henna, e di Kamarina. Ntô 449, ancora, lu curaggiusu cundutteru di li Sìculi, arrivò a scunfìggiri li grechi acragantini cunquistannu la citati di Motyon (forsi chidda ca oi veni chiamata Vassallaggi).
Pi deci anni , Duceziu cuntrullò li Sicilioti, ma appoi, la so’ stidda accuminciò allèggiu-allèggiu a astutàrisi e lu so’ puteri appi na scinnuta ‘nzinu a finiri. Li citati di Sarausa e Akragas (Girgenti) s’aripigghiaru n’àutra vota lu puteri.
Duceziu fu scunfiggiutu assai-assai nti na lucalitati ditta Nome e accussi li akragantini s’aripigghiaru la cità di Motyon.
Mannatu ‘n esìliu a Corintu, Duceziu, cu nu truccu pinzatu bonu potti turnari ‘n Sicilia sempri chiossai cunvintu di li soi idèi pulìtichì e funnò la cità di Kale Akte, (la Carunìa di oggi) , ma doppu picca anni murìu e a Sarausa ci vinni fàcili-fàcili fari supraniari nta tutta la Sicilia la civiltati siciliota. L’ùltimu bastiuni sìculu ca cascò fu la cità di Trinakia (lucalità scanusciuta, a nord di l’ìsula) ca s’arinnìu doppu na longa e curaggiusa risistenza.
Filed under: Eroi siciliani, Nnipinnenza, Storia |
Lascia un commento